Simpatie.ro - matrimoniale
Passion Romanian Paintings from Romania ,Passion,Peinture, Peintures, Peintres, art, tableaux, grands peintres
Always follow your dreams and never give up.Keep reaching the STARS.
Nou pe simpatie:
Ank_beleaua 25 ani
Femeie
25 ani
Bucuresti
cauta Barbat
35 - 51 ani
Passion Romanian Paintings from Romania ,Passion,Peinture, Peintures, Peintres, art, tableaux, grands peintresReguliInregistrareLoginPozeNu sunteti logat. Lista Forumurilor Pe Tematici
Passion Romanian Paintings from Romania ,Passion,Peinture, Peintures, Peintres, art, tableaux, grands peintres / Iubire si Pasiune /

Dragostea si nebunia

Pagini: 1  
#1
Mazgalici
Membru nou
Postari: 2
Nu, nu e un articol, e o poveste. Nu, nu de dragoste... e o poveste despre dragoste.

Demult, undeva pe pamant s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti.

Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica la fel ca intotdeauna, a propus: "Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea!"

Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa se retina, a intrebat: "V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc?"

Nebunia a explicat ca-si va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit ii va lua locul si astfel jocul va continua...

Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata...

Insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate; Adevarul a preferat sa nu se ascunda: "De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit?"

Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu-i apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca.

Unu, doi, trei, a inceput Nebunia sa numere�

Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre.

Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac.

Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine.

Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete!

Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine! Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate! In sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el!

Miciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan. Neatentia... pur si simplu a uitat unde s-a ascuns... dar aceasta nu este atat de important!

Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoare pentru ca fusese atat de ocupata ... pana cand a observat o tufa de trandafir,si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori.

"Un milion!" a numaratNebunia si a inceput sa caute. Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iarPasiunea si cu Dorinta au fost vazute facand vulcanul sa vibreze. 

Intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi.

Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu indoiala a fost si mai usor, caci aceasta sta cocotata pe un gard, neputand decide unde sa se ascunda. Astfel i-a gasit pe toti, Talentul - in iarba tanara, Frica - intr-o pestera intunecata, Minciuna - in spatele curcubeului (iarasi o minciuna... Era totusi la fundul oceanului...), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca.

Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti... Cu un tepus ea a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei.

Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa-i fie ajutor si indrumator. Incepand cu acea zi

DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU


 
   
#2
Passion
Administrator
Postari: 11
Mazgalici, bine ai venit! Hai sa spun si eu o poveste. Povestea unei Inimi frumoase.
Intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a
inceput sa  le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din
imprejurimi. Nu dupa multa vreme, in jurul lui s-a strans o mare
multime de oameni si toti ii admirau inima care era intr-adevar
perfecta. Nu  vedeai pe inima lui nici un semn, nici o fisura. Da,
toti au cazut de  acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au
vazut-o vreodata. Tanarul era foarte mandru  de inima lui si nu
contenea sa se laude singur cu ea. Cand deodata, de multime s-a
apropiat un batranel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine:
- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea
inimii mele.
Oamenii din multimea stransa in jurul tanarului au inceput sa-si
intoarca privirile spre inima batranelului. Pana si tanarul a
fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui.
Era o  inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana
departe. Dar era  plina de cicatrici, locuri unde bucati din ea
fusesera inlocuite cu altele  care nu se potriveau chiar intru
totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului
fiind sinuoase, chiar colturoase pe  alocuri. Ba mai mult, din loc
in loc lipseau bucati intregi din inima concurenta, rani larg
deschise, inca sangerande.
"Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa", isi
sopteau uimiti oamenii. Tanarul, dupa ce examinase atent inima
batranelului, si-a  ridicat privirea si i-a spus razand:
- Cred ca glumesti, mosnege. Priveste la inima mea - este perfecta!
Pe cand a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.
- Da, a spus bland batranelul. Inima ta arata perfect, dar nu
mi-as schimba niciodata inima cu inima ta. Vezi tu, fiecare
cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit
dragostea mea - rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de
langa mine, care adesea imi da in schimb o bucata din inima lui, ce se
potriveste in locul ramas gol in inima mea. Dar pentru ca bucatile
nu sunt masurate la  milimetru, raman margini colturoase, pe care eu
le pretuiesc nespus de mult deoarece imi amintesc de dragostea pe
care am impartasit-o cu cel de langa mine.
Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat
nimic în schimb, nici macar o bucatica din inima lor. Acestea sunt
ranile deschise din inima mea, gaurile negre - a-i iubi pe cei din
jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani
sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o
am pana si pentru acesti oameni; si, cine stie, s-ar putea ca
intr-o zi sa se intoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu
bucati din inimile lor.
Intelegi acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a  inimii?
a incheiat cu glas domol si zambet cald batranelul.
Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a
apropiat apoi timid de batranel, a rupt o bucata din inima
lui perfecta si i-a intins-o cu maini tremurande. Batranul i-a
primit bucata pe care a pus-o in inima lui. A rupt apoi o bucata din
inima brazdata de cicatrice si a daruit-o tanarului. Se potrivea, dar
nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.
Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum
era mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta
pulsa de-acum dragoste din inima batranelului. Cei doi s-au
imbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum.
Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima
intreaga in piept. O inima perfecta, dar lipsita de frumusete...


_______________________________________
Cuvintele sunt lacrimile celor care ar fi dorit atat de mult sa planga si nu au putut.

 
   
Pagini: 1  
Mergi la